Life of Saint Parascheva  

  
Puteti face DONATII la Biserica Sf. Parascheva, prin PAYPAL.

Sfânta Cuvioasa Parascheva, sau Sfânta Vineri în denumirea populara, a trait în prima jumatate a secolului al unsprezecelea.

S-a nascut în Epivata (astazi Boiados, în Bulgaria), localitate pe tarmul Marii Marmara în apropiere de Constantinopol (astazi Istanbul), capitala imperiului Bizantin.

A crescut intr-o familie crestina cu mare râvna pentru cinstirea lui Dumnezeu unde postul, rugaciunea, milostenia si biserica erau parte vitala in modul lor de viata. Aghiografia (istoria si descrierea vietii sfintior) relateaza ca a mai avut un frate, cu aleasa educatie crestina, care, calugarindu-se a fost chemat la ascultarea de Episcop de Madite.

Sfânta Parascheva si-a petrecut anii copilariei în casa parintilor sub ocrotirea acestora. Se spune ca pe când avea zece ani si se afla în biserica a auzit cuvântul Evangheliei: “Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34). Chemarea Mântuitorului a sadit în inima ei dorul de desavârsire.

De acum incepe lungul si anevoiosul drum spre desavârsire si urmarea intru totul lui Hristos. Urmând chemarii Mântuitorului Hristos, Sfânta Parascheva incepe sa daruiasca tot ce avea, lasându-se pe ea insa-si in lipsa. Dupa moartea parintilor mostenirea ce ii revine o vinde, iar banii sunt impartiti saracilor, dedicându-se vietii monahale. Indrumata de calugari si calugarite, merge în tinutul Pontului pe la mânastiri; timp de 5 ani vietuind la Mânastirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Tara Sfânta. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat într-o mânastire de calugarite în pustiul Iordanului. Aici, dupa cum scrie Mitropolitul Varlaam al Moldovei, în Cazanie, Sfânta Parascheva “nu mai avea grija nici de vesminte, nici de mâncari si de mese, nici de casa sau slujire, ci numai de curatirea sufletului.”

Pe la vârsta de 25 de ani un înger ii apare in vis si ii spune, sa se întoarca in locurile natale, sa isi depuna trupul in pamântul stramosesc pentru calatoria ce avea sa o faca spre Parintele Ceresc. Dupa plecarea Sfintei din pustiul Iordanului spre pamântul natal, la chemarea lui Dumnezeu facuta prin ingerii Sai slujitori, se opreste pentru rugaciune la Constantinopol si revine în Epivat, locul unde s-a nascut si crescut, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine si necunoscuta de oamenii din imprejurari si-a continuat putina viata care o mai avea de dus in aceeasi asceza. Nu dupa mult timp de la intoarcerea in Epivat, Parascheva se muta la Domnul, dupa o viata in rugaciune, post si saracie materiala. A fost îngropata ca o straina, fara ca nimeni sa stie cine era. Trecând multi ani, s-a intâmplat ca o corabie sa naufragieze in apele marii. Corpul unui marinar inecat a fost adus de ape la tarm si descoperit fiind de oamenii din imprejurimi, acestia au sapat o groapa si l-au ingropat. Intr-una din nopti insa, Sfânta s-a aratat in vis unor localnici cerându-le sa mute trupul marinarului ingropat lânga trupului sau.

Dumnezeu a vrut sa arate cine este Sfânta Parascheva, iar oamenii i-au descoperit “trupul neputred si plin de mireasma” si l-au luat”cu lumini si cu tamâie” asezându-l în biserica Sfintii Apostoli din Epivat.

De acum incep sa aiba loc numeroase vindecari minunate în urma rugaciunilor crestinilor care se faceau lânga cinstitele sale moaste.

Vestea despre minunile care se savârseau în apropierea moastelor s-a raspândit în Tracia si în Peninsula Balcanica, iar Patriarhia de Constantinopol a procedat la canonizarea ei, adica la trecerea ei în rândul sfintilor.

Moastele Sfintei Parascheva au stat în biserica Sfintii Apostoli din Epivat vreme indelungata, dupa care au fost stramutate în mai multe locuri datorita evenimentelor istorice ce au urmat.

Astfel, in urma Cruciadei a patra când latinii romano-catolici cuceresc Bizantul in 1204 (Imperiul Bizantin ducându-si existenta la Niceea, in Asia Mica pâna in 1261), moastele Sfintei Parascheva au fost stramutate la biserica Maicii Domnului din Târnovo, resedinta patriarhala a Statului Asanestilor, unde au ramas timp de 160 ani.

Când Imperiul Otoman a cucerit Statul Asanestilor, crestinii au mutat moastele Cuvioasei Parascheva la Belgrad, Serbia, devenind apoi si acesta parte a Imperiului Otoman, moastele au fost duse la Constantinopol.

Dupa 120 ani moastele Cuvioasei Parascheva au cunoscut ultima stramutare spre pamântul românesc. In anul 1641, dupa ce domnitorul Moldovei, Vasile Lupu a platit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol catre Imperiul Otoman, aceasta a hotarât sa-i ofere, drept recunostinta, moastele Cuvioasei Parascheva “pentru sfintirea si binecuvântarea acelui loc al Moldovei”.

Moastele Sfintei Parascheva au fost asezate în 13 iunie 1641 în biserica mânastirii Sfintii Ierarhi, ctitoria domnitorului Vasile Lupu. Drept credinciosi crestini de pretutindeni o cinstesc prin participarea lor la slujbele din 14 octombrie, în fiecare an. Sfânta Cuvioasa Parascheva este considerata ocrotitoarea orasului Iasi, a întregii Moldove si a tuturor românilor si crestinilor ortodocsi. Credinciosii, prin rugaciune, se aduna în jurul ei, iar prin cinstirea care o aduc Sfintei se întaresc în dreapta credinta. Sfânta Cuvioasa Parascheva este numita “mult folositoare” deoarece prin nevinovatia, sfintenia, evlavia si puritatea ei izbaveste de patimi pe oameni, daruieste credinciosilor bucuria de a trai, ramasitele ei trupesti fiind facatoare de minuni, aducând vindecari de la Dumnezeu.

Sfânta Cuvioasa Parascheva mai este numita ”aducatoarea de ploi manoase, stârpitoare a insectelor daunatoare si departarea jivinelor raufacatoare, veselitoarea plugarilor”. Pentru tineri Sfânta Parascheva este un model de rabdare si tarie in lupta cu greutatile si ispitele vârstei, fiind o tânara crestina demna de urmat si ascultat.

Minunile care se savârsesc prin trupul sau arata pe deplin cum Dumnezeu umple de har nu numai spiritual, dar si trupesc pe cei ce-L urmaeza, acestea fiind o marturie a judecatii si a invierii omenirii care va fi la Judecata de apoi (vezi Sfânta Scriptura: Iezechiel Cap.37).

In cinstea ei s-au intemeiat comunitati crestine si se ridica biserici pretutindeni, cinstirea ei fiind la loc de seama nu numai in tarile din vecinatatea României ci pe intreg globul pamântesc.

Aceasta este recompensa pe care Dumnezeu o ofera pe pamânt celor ce isi dedica viata slujirii Lui si a aproapelui, iar “sufletele (lor) dreptilor sunt in mâna lui Dumnezeu” (Solomon 3,1). Fie ca Maica noastra Parascheva, care a fost un model de viata pentru multi sa ne ocroteasca si pe noi cei departe de glia strabuna a neamului nostru românesc si ortodox pe pamânt american.